Ana Maria Barnoschi a povestit cum un incident din copilărie i-a lăsat o amprentă puternică. La 9 ani, în timp ce se juca în parc cu colegii, a fost lovită puternic de un leagăn metalic, care i-a retezat dinții și i-a provocat răni serioase la gură.

Deși impactul putea fi mult mai grav, crede că a avut noroc și mulțumește lui Dumnezeu că nu a fost lovită în tâmplă. După accident, s-a trezit plină de sânge și amețită, iar colegii au ajutat-o să ajungă acasă. Tatăl ei a îngrijit-o până când părinții au dus-o la spital.

Citește și: Valentin Sanfira, despre cea mai mare traumă din copilăria lui. Artistul a povestit totul în lacrimi: „Mama era sa mă taie pe jumătate cu plugul!”

„Cumva mi-a marcat toată copilăria.

Când aveam 9 ani, am primit un leagăn în gură și mi-a retezat dinții de la jumate. Din cauza impactului, dinții nu doar că s-au retezat de la jumate, dar s-au și strâmbat. Îi mulțumesc lui Dumnezeu, deoarece leagănul trebuia inițial să îmi vină în tâmplă. Mă întorceam de la școală cu câțiva colegi și o bunică și ne-am oprit în parc să ne mai dăm în leagăne. Pe vremea respectivă leagănele nu erau din plastic, erau din fier, din metal și eu m-am așezat în spatele unei colege, să o împing să o dau în leagăn, în stânga mea era un coleg care dădea leagănul gol. Ea avea o albină pe căciulă, m-am speriat foarte tare și am fugit fix în direcția respectivă. Leagănul trebuia să îmi vină în tâmplă cumva, dar mulțumesc lui Dumnezeu și îngerilor păzitori că m-am întors. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu am rămas mutilată pe viață că nu mi-a venit în față. Cred că mi-am pierdut cunoștința pe moment.
Aveam o geacă de un verde deschis și m-am trezit plină de sânge. Îmi curgea sânge din gură, mi se spărsese buza și gingia și tot. M-am trezit și toată lumea era panicată. Îmi curgea sânge pe mine, m-au dus colegii până acasă. Mergeam cu capul în jos pentru că îmi curgea atât de mult sânge încât nu voiam să înghit. Am ajuns acasă și am avut noroc că era și tata acasă. M-a luat, m-a pus în pat, am adormit, a venit mama de la grădiniță și după m-au dus la spital”, a spus Ana Maria Barnoschi.

Vedeta își amintește cum, odată ajunsă pe scaunul medicului, s-a simțit ca într-un film, înconjurată de mai mulți specialiști. Părinții ei erau profund afectați de incident, iar ea a încercat să le ascundă suferința, dansând și fiind veselă ca să nu îi vadă triști. O săptămână întreagă a evitat oglinda, iar în seara accidentului a avut hemoragie și a vărsat sânge. Timp de 9 ani, a mers constant la dentist, chiar și de două ori pe săptămână, încercând să își salveze rădăcina dentară.

„Îmi aduc aminte că în momentul în care m-am așezat pe scaun au venit vreo 6-7 persoane și erau toți lângă mine, mă simțeam ca în filme. Ai mei erau atât de supărați, iar în momentul în care am plecat de acolo am început să dansez, să fiu veselă, ca să nu îi mai văd atât de afectați, ca să nu mă vadă pe mine că mi-e rău sau că sufăr. Eu o săptămână nu m-am uitat în oglindă. Am avut hemoragie toată ziua și am vărsat sânge în seara aceea. Nouă ani de zile am mers de două ori pe săptămână la stomatolog. Pe la 14 ani m-am oprit, dar mai mergeam pentru tot felul de tratamente. Au încercat să îmi salveze rădăcina”, a mai mărturisit Ana Maria Barnoschi.

Citește și: Valerie Lungu a fost victima bullying-ului în adolescență. Influencerița a trecut prin clipe grele: „Am fost aruncată în tomberon. Am fost dată cu capul de gheață...”

Ana Maria Barnoschi a fost în depresie

Ana Maria Barnoschi vorbește deschis despre lupta ei cu depresia și anxietatea, stări pe care mult timp nu le-a conștientizat. Tristețea devenise parte din realitatea ei, iar fricile constante îi afectau viața de zi cu zi. Cu toate acestea, și-a găsit mereu puterea de a merge mai departe, spunându-și că trebuie să fie tare. Nu și-a permis să cedeze, mai ales pentru că era un sprijin important pentru mama sa. 

„Am avut și depresie și anxietate. Aveam fricile astea constante de ce s-ar întâmpla, de toate lucrurile care se întâmplau în jurul meu, da, eram într-o depresie pe care nu o conștientizam. Eram într-o stare care pentru mine ajunsese să fie normalitate. Aia era realitatea mea și cumva mă obișnuisem cu starea aia de tristețe. Mereu îmi dau încredere în mine și îmi spun că pot, așa mă mobilizez. Nu a existat niciodată un moment să spun că nu mai pot. Mereu mi-am spus că trebuie să fiu tare, trebuie să fiu puternică, mai ales că eram stâlp pentru mama, nu aveam cum să pic eu”, a mai spus aceasta.