Marius Balo a povestit că a ales să plece în China în momentul în care a simțit că oamenii încep să îl vadă cu adevărat, dincolo de aparențe. După moartea mamei sale, a primit multă compasiune, însă a folosit această perioadă pentru a se refugia într-un stil de viață egoist și hedonist. Spune că făcea doar ce îi aducea satisfacție personală, fără să mai țină cont de ceilalți sau de suferința provocată.
Nu răspundea la telefoane, nu voia să asculte pe nimeni, își dorea doar să stea, să fumeze, să se uite la televizor și să trăiască strict după propriile reguli.
„Am plecat în China pentru că începuseră oamenii să mă cunoască cu adevărat. Imediat după moartea mamei am început să primesc foarte multă simpatie, dar eu am folosit această simpatie și am folosit această perioadă pentru a face doar lucrurile care îmi aduceau mie satisfacție.
Indiferent de ce sau pe cine răneam, atâta timp cât eu eram împlinit, totul era perfect. Foarte mulți oameni au încercat să îmi audă vocea, să îmi dea un telefon, pe mine nu ma interesa, nu răspundeam. Eu voiam doar să stau, să fumez, să mă uit la televizor, să fac doar lucrurile pe care voiam eu să le fac, iar această hotărâre de a trăi un stil de viață hedonist mi-a adus momentul acesta în care am observat că oamenii încep să se ferească de mine, ceea ce era un lucru absolut firesc, odată ce
Momentul în care Marius Balo a fost arestat
El a mai povestit că momentul arestării a venit chiar atunci când se pregătea să sărbătorească patru ani de când trăia în China.
Era dimineață, se afla în Shanghai, la sediul firmei unde lucra, împreună cu un prieten englez.A primit un mesaj oficial în care era informat că permisul său de ședere ar fi expirat, lucru fals, deoarece tocmai îl reînnoise. În acel moment a înțeles că nu era o simplă greșeală, ci că totul fusese pregătit dinainte. Revenit în birou, a observat mai mulți agenți ai miliției care luau grupuri de oameni și îi urcau în dube pentru a-i duce la sediul miliției economice. Atmosfera era tensionată, iar el și-a dat seama că urma să fie ridicat împreună cu ceilalți.
„Arestul este aproape de punctul în care mă pregăteam să sărbătoresc patru ani de zile în China. Venisem în 2010 și au trecut anii aceștia foarte repede. Dimineața respectivă eram în Shanghai și împreună cu un alt străin, un englez, un prieten de al meu, Matt, eram la centrul acestei firme, în centrul orașului. La un moment dat am primit un mesaj de la Biroul de Securitate Publica în care eram înștiințat că a expirat permisul meu de ședere, ceea ce nu era adevărat, eu îmi reînnoisem permisul odată ce am intrat în țară. Atunci mi-am dat seama că se făcuse o greșeală undeva, eu cred că ei pregăteau momentul pentru a ne ridica, imediat am revenit în birou și am văzut că mai mulți milițieni erau prezenți în birou și luau grupuri de oameni, îi urcau în dube pentru a fi duși la sediul miliției economice”, a mai spus acesta.
Marius Balo își amintește cum, chiar din prima zi în China, în vara lui 2010, l-a cunoscut pe un român stabilit acolo de mai mulți ani, Relu Vasimin Bratu, un om care, spune el, i-a rămas întipărit în memorie, fără vreo urmă de resentiment. Relu era căsătorit cu o chinezoaică și lucra pentru o firmă de creditare, asemănătoare unei bănci.
Pentru a-și spori credibilitatea, firma își dorea să apară în fața clienților cu străini în echipă, ca imagine publică. Așa a fost invitat și el să se alăture, cu un rol formal: trebuia să fie prezent doar o dată pe lună, câteva ore, când se semnau contractele de împrumut. Era adus cu avionul, plătit simbolic cu 80 de dolari și, mai mult decât banii, ceea ce îl motiva era dorința de a ieși din rutina zilnică și de a simți că face parte dintr-un mediu activ și interesant.
„În prima zi cum am ajuns în China, în vara anului 2010, am cunoscut un român, care era stabilit acolo de mai mulți ani, căsătorit cu o chinezoaică, și lucra la o firmă de creditare, pe principiul unui bănci care oferea credite persoanelor fizice, persoanelor juridice. Îl angajaseră pe acest cetățean român, Relu Vasimin Bratu, un nume care mi-a rămas așa tipărit în suflet. Nu îi port niciun fel de pică. E omul pe care a trebuit să îl întâlnesc și să parcurg această perioadă. El mi-a spus că șefii lui își doresc să mai angajeze și așa am ajuns prezent în sfera acestei firme, unde trebuia să fiu prezent doar o dată pe lună, preț de câteva ore, atunci când se semnau contractele de împrumut. Ei îl angajaseră pe Relu pentru a fi imaginea firmei lor, un străin în firma ta valorează foarte mult, îți conferă o credibilitate sporită. Am mers o dată, peste o lună m-au invitat din nou, îmi plăteau biletul de avion, mă întâlneam cu Relu prietenul meu, îmi dădeau cei 80 de dolari, însă dorința mea era mereu, nu neapărat de a câștiga acești bani, cât și să ies din monotonia vieții mele, o dată pe lună”, a mai spus acesta.