Ramona Dumitrescu, vocea feminină de la „Brigada devreme”, a fost invitată în cea mai recentă ediție a emisiunii „În oglindă”, într-un dialog emoționant cu Mihai Ghiță. Aceasta a vorbit deschis despre încercările vieții, despre răni încă dureroase, dar și despre locui ei în această lume. Carismatica matinală nu s-a sfiit să vorbească și despre relația cu tatăl ei.
Ramona Dumitrescu, despre momentul în care a ajuns la Paris, în casă tatălui sau, unde a întâmpinat condiții de trăi inumane
Ramona Dumitrescu a plecat dintr-un oraș mic, fără repere clare, s-a aruncat în necunoscut și a ales cu mult curaj să-și croiască propriul drum. Destinul său, modelat de provocările pe care le-a înfruntat, fără compromisuri, de una singură, a forțat-o să învețe lecții dure de viață.
Dincolo de energia de la radio și din online, de felul jovial de a fi, de sinceritatea ei, de părerile incomode și de sarcasmul firesc, Ramona are o vastă lume interioară, plină de trăiri intense și gânduri nebănuite.
Ramona a făcut dezvăluiri tulburătoare despre relația defectuoasă cu tatăl ei, pe care nu l-a simțit niciodată aproape și care nu s-a preocupat pentru creșterea și educația ei. Aceasta a povestit cum a hotărât să studieze în Paris, acolo unde locuia tatăl ei și ce greutăți și dezamăgiri a întâmpinat în acea perioadă dificilă a vieții sale, când s-a confruntat și cu o depresie cruntă.
„El are talentul acesta de a deforma realitatea.
Au fost anumite momente în care a fost un mic sprijin acolo, pentru că el se traduce în: <<doar eu te-am ajutat, doar eu am făcut lucruri pentru tine>> Dar realitatea este că nu! Ăsta fiind și motivul pentru care am intrat în depresie, la 21 și ceva de ani. Din cauza faptul că nu mai puteam să muncesc din cauza depresiei, nu mai mergeam nici la facultate, așa că n-aveam bani să îmi plătesc chiria, am ajuns să locuiesc în apartamentul în care el locuia cu iubita lui și cu fiul iubitei lui și mi-au
Tânăra prezentatoare de la Radio Impuls a vorbit și despre lupta ei cu depresia: „Nu am știut ce se întâmplă cu mine. Eu m-am trezit pur și simplu într-o dimineață, am tras draperiile, și am rămas în pat toată ziua. Acela a fost primul moment în care am simțit că nu sunt bine.(...) Nu cred că am cuvinte suficiente pentru a descrie nimicul pe care îl simți în momentul în care ești în depresie”.