Însă realitatea este mult mai complexă, iar generația Z, tinerii născuți în jurul anilor 1995-2010, aduce o perspectivă nouă asupra muncii și a echilibrului între viața profesională și cea personală.

Citește și: VIDEO Vremea se răcește brusc. Ultimele zile de plajă la malul mării înainte de vijelii și temperaturi scăzute

Între angajații tineri și patroni pare să existe un conflict permanent. Pe de o parte, tinerii afirmă că vor să muncească, dar își doresc să trăiască și să aibă un echilibru sănătos între muncă și viața personală. Pe de altă parte, angajatorii încă păstrează așteptări tradiționale, cerând adesea experiență de minim doi ani chiar și pentru poziții entry-level, ceea ce reduce semnificativ șansele tinerilor de a se angaja.

Matei, un specialist în recrutare, explică că mulți angajatori nu înțeleg încă schimbările din piața muncii, iar această neînțelegere îi face să considere tinerii „leneși”.

„Munca a evoluat, s-a mutat în online și a căpătat forme noi, pe care generațiile mai în vârstă nu le cunosc pe deplin”, spune el.

Paradoxul șomajului și al aplicărilor la joburi

Un paradox important este că, deși România are unul dintre cele mai ridicate rate de șomaj în rândul tinerilor (aproximativ 20% dintre cei cu vârste între 15 și 24 de ani sunt șomeri, primul loc în Europa), tot acești tineri sunt cei care aplică cel mai mult la joburi.

Segmentul de vârstă 18-24 de ani este printre cei mai activi pe platformele de recrutare, însă mulți aplică la poziții pentru care nu sunt eligibili, ceea ce le reduce șansele de angajare.

Așteptările diferite ale generației Z

Alexandra, o tânără din generația Z, povestește că a auzit adesea că face parte dintr-o „generație leneșă”, însă ea consideră că diferența constă în așteptările față de muncă.

„Noi vrem să muncim, dar vrem să și trăim. Punem accent pe sănătatea mentală și pe timpul personal, teme care înainte erau tabu”, explică ea.

Generația Z este probabil prima care își cere drepturile și refuză să fie „sclavăgită” în stilul în care au fost părinții și bunicii lor. Această schimbare de mentalitate este un semnal clar că piața muncii trebuie să se adapteze.

Pentru a echilibra lucrurile, specialiștii recomandă ca tinerii să se concentreze pe dezvoltarea abilităților cerute de angajatori, în special cele digitale, care sunt tot mai căutate.

De asemenea, angajatorii ar trebui să aibă mai multă răbdare și să investească în formarea candidaților foarte tineri, oferindu-le oportunități reale de angajare și dezvoltare.

Până la finalul anului, generația Z va reprezenta 27% din forța de muncă globală, ceea ce subliniază importanța adaptării pieței muncii la nevoile și așteptările acestei generații.