Acest fenomen, prezent de sute de ani, reprezintă o resursă naturală valoroasă, însă paradoxal, locuitorii satului continuă să se încălzească cu lemne și să aducă butelii de gaz de la zeci de kilometri distanță.
Paradoxul focului viu. Avem gaz, dar nu îl folosim
Deși gazele naturale ard nestingherit chiar lângă casele localnicilor, acestea nu sunt folosite pentru alimentarea gospodăriilor. Doamna Stana, care locuiește foarte aproape de flăcările naturale, povestește că încălzirea se face în continuare cu lemne și butelii, deoarece nimeni nu a avut curajul să sape pentru a exploata
Localnicii sunt împărțiți în privința utilizării gazului natural. Unii se tem că o eventuală exploatare ar putea fi periculoasă, având în vedere că zona Vrancei este una dintre cele mai active seismic din România.
În timp ce gazul natural se pierde în aer, localnicii se confruntă zilnic cu facturi mari la energie și dificultăți în asigurarea încălzirii caselor.
Ei trebuie să aducă butelii de gaz de la distanțe mari și să folosească lemne, o soluție mai puțin eficientă și mai costisitoare pe termen lung.„Mi-ar conveni să am gazul aici, la doi pași, dar nu este posibil”, spune un localnic, exprimând frustrarea comunității.
Fenomenul „focului viu” este explicat prin structura geologică a zonei. Gazele naturale urcă prin fisurile create de mișcările tectonice din regiunea Vrancei, o zonă cu activitate seismică intensă.
Această particularitate face ca exploatarea gazului să fie mai complicată și să necesite studii și măsuri speciale de siguranță.