În fiecare an, pe dată de 24 iunie, creștinii ortodocși sărbătoresc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, o zi importantă din punct de vedere religios, dar și tradițional în calendarul popular românesc.

Această dată marchează un moment unic deoarece este o sărbătoare închinata nașterii unui sfânt, nu adormirii lui. Pentru credincioși, ziua este plină de obiceiuri, superstiții dar și restricții aprige, respectate din cele mai vechi timpuri.

Pe 24 iunie 2026 este sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, dar și Sânzienele sau Drăgaica

Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul coincide cu Sânzienele sau Drăgaica, o sărbătoare precreșțînă dedicată soarelui și belșugului. Astfel, ziua de 24 iunie a căpătat o dublă semnificație – una creșțînă, profund spirituală, și altă populară, cu obiceiuri ce țin de natură, sănătate și belșug. În tradiția ortodoxă, Sfântul Ioan este considerat Înaintemergătorul lui Hristos, cel care a pregătit calea Mântuitorului și l-a botezat în apele Iordanului. Așadar, această zi de mare sărbătoare devine un simbol al curățirii, purificării și renașterii spirituale.

Potrivit credinței populare, în noaptea dintre 23 și 24 iunie, cerurile se deschid, iar Sânzienele sau Drăgaicele, ființe mitice ale folclorului românesc, coboară pe pământ în grupuri, de obicei în număr impar. Acestea dansează și cântă pe câmpuri, aducând fertilitate, noroc și belșug.

Citește și: Tradiții și obiceiuri Sânziene. Ce se face în noaptea de 23 spre 24 iunie?

Tradiții și obiceiuri de Sânziene au Drăgaica 2026

În dimineața zilei de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul în multe zone din țară, femeile creștine merg pe câmp să culeagă flori de sânziene, plante cu puteri tămăduitoare. Acestea sunt deseori împletite în coronițe și așezate la porți, pe crucile de la morminte sau la icoane. Se crede că sânzienele aduc protecție casei, alungă duhurile rele și aduc rodnicie pământului.
Fetele tinere nemăritate împletesc cununi din flori galbene de sânziene și le aruncă pe acoperișuri sau le așază sub pernă, în speranța că își vor visa ursitul.

De asemenea, în unele sate românești, sărbătoarea era marcată prin dansuri ritualice, focuri aprinse pe câmpuri și adunări comunitare, unde oamenii celebrau fertilitatea pământului și belșugul verii. Se credea că plantele culese în această zi au puteri tămăduitoare, fiind folosite ulterior în leacuri și descântece.
În unele regiuni ale țării, sărbătoarea poartă denumirea de Drăgaica, un personaj mitic asociat cu vara, lanurile de grâu și rodul pământului. Drăgaica este adesea imaginată că o fecioară care dansează prin holde, binecuvântând recoltele și protejând ogoarele de secetă sau grindină. O altă tradiție străveche spune că în această zi, este bine să îți înnoiești hainele sau să dăruiești celor nevoiași, că semn de curățire sufletească și generozitate. Femeile țîn post sau evită gătitul, iar în casele tradiționale se păstrează o liniște aparte, semn de respect pentru Sfântul Ioan Botezătorul.

Cea mai mare interdicție pe care creștinii trebuie să o respecte cu strictețe în ziua de 24 iunie pentru a nu stârni mania Sfântului Ioan Botezătorul, este legată de muncă în gospodărie. Astfel că este strict interzis să se spele rufe, să se coasă, să se tricoteze sau să se lucreze pe câmp sau în grădina. Se spune că oricine ignoră aceste interdicții riscă să sufere necazuri sau boli în lunile următoare. De asemenea, nu este bine să înjuri, să te cerți sau să porți gânduri rele. Ziua trebuie trăită în liniște și pace, pentru că Sfântul Ioan este considerat un protector al purității sufletești și al liniștii familiei.