Biserica a depășit armata și a revenit pe primul loc în topul încrederii, în timp ce instituțiile politice, în frunte cu președinția și parlamentul, continuă să piardă teren în ochii populației.

Citește și: VIDEO Furtuna Cristina devastează Portugalia și aduce vreme extremă în Spania și Grecia

Potrivit datelor, biserica este percepută ca singura instituție care nu minte și care ține cu poporul, oferind un sprijin spiritual și moral într-o perioadă marcată de incertitudini economice și sociale.

„ Credința ne-a rămas doar în Dumnezeu. Speranța de sus vine în mod singur în biserică și în conducătoria ei”, afirmă respondenții sondajului. Aceștia consideră că, spre deosebire de alte instituții, biserica oferă „sufletul curat” și reprezintă o ancoră stabilă în vremuri tulburi.

Pe locul al doilea în topul încrederii se situează armata, care însă a fost depășită de biserică, iar poliția ocupă poziția a treia, înregistrând o creștere vizibilă a încrederii cetățenilor.

În contrast, instituțiile politice se confruntă cu o scădere semnificativă a încrederii. Președinția a pierdut aproape 7% față de anul trecut, guvernul este în scădere, iar parlamentul rămâne instituția cu cea mai mică încredere din partea populației.

Analiza datelor scoate în evidență un decalaj clar între instituțiile politice și cele nepolitice. În perioade de criză economică și socială, cetățenii caută stabilitate și valori pe termen lung, pe care nu le mai regăsesc în instituțiile politice reprezentative.

Astfel, mulți se refugiază în alte tipuri de instituții, precum biserica, pentru a compensa deficitul de încredere și anxietatea socială.

Totuși, există și o parte a populației care declară că nu mai poate avea încredere în nicio instituție. Critici la adresa guvernului, președinției și justiției sunt frecvente, iar armata este percepută ca fiind „nu mai ce-a fost”.

Datele sondajului mai arată că persoanele de peste 60 de ani, cu educație primară și care locuiesc în mediul rural, au cea mai mare încredere în biserică, subliniind rolul important pe care instituția

religioasă îl joacă în comunitățile tradiționale.