Conform concluziilor Institutului Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate, lumea a intrat într-o nouă eră a falimentului global al apei, în care râurile și lacurile se epuizează mult mai rapid decât natura le poate reface.

Citește și: VIDEO Fermierii europeni, inclusiv români, protestează la Strasbourg împotriva acordului comercial cu Mercosur

Termenii „stres hidric” și „criza apei” nu mai sunt suficienți pentru a descrie realitățile actuale.

Numeroase sisteme hidrice s-au degradat iremediabil, iar consumul de apă depășește cu mult capacitatea de refacere a resurselor naturale. Această situație duce la retragerea marilor lacuri și dispariția pe scară largă a zonelor umede, care au scăzut cu aproximativ 410 milioane de hectare în ultimii 50 de ani, o suprafață echivalentă cu întreaga Uniune Europeană.

Aproximativ 70% din principalele câmpuri de apă dulce utilizate pentru consumul uman și irigații agricole se confruntă cu un declin pe termen lung.

Această situație afectează accesul la apă potabilă și pune în pericol securitatea alimentară a populațiilor din întreaga lume.

Lipsa apei determină deja mutarea oamenilor din zonele afectate, iar această tendință este în creștere. Restricțiile de consum și raționalizarea apei au devenit o realitate în orașe mari precum Sao Paulo (Brazilia), Bogota (Columbia), Cairo (Egipt), dar și în capitale europene precum Paris, Madrid sau Atena. Fenomenul „Ziua Zero”, momentul în care cererea de apă depășește resursele disponibile, a forțat autoritățile să impună măsuri drastice pentru a gestiona criza.

Încălzirea globală a contribuit semnificativ la această situație, prin topirea a 70% din masa glaciară a lumii în ultimele cinci decenii. Apa dulce rezultată din topirea ghețarilor se pierde în oceane, ceea ce reduce și mai mult resursele de apă dulce disponibile pentru consumul uman și agricultură.