Deși mulți cred că banii achitați se duc integral pe consumul de energie electrică sau gaze, doar aproximativ jumătate din aceste sume sunt efectiv pentru utilități. Restul banilor ajung fie la stat, prin taxe, fie în buzunarele furnizorilor.
Citește și: VIDEO Mini-vacanța de 1 Decembrie la Băile Felix: tradiție, bucate românești și distracție pe măsură
Odată cu expirarea plafonării prețurilor la energie și cu scăderea temperaturilor, românii au fost nevoiți să-și ajusteze semnificativ consumul. Mulți încearcă să economisească la electricitate, reducând numărul aparatelor pornite sau folosind mai puțin încălzirea, însă facturile rămân mari. Un exemplu este familia Sofica, care trăiește în străinătate și afirmă că, dacă ar locui în România, nu ar putea face față costurilor uriașe. Aceștia menționează că o factură de 4.000-5.000 de lei este imposibil de acoperit, mai ales că pe lângă energie trebuie plătite și alte cheltuieli precum întreținerea, ratele la bancă, motorina, cablul, internetul și telefoanele.
O explicație importantă pentru facturile mari este structura costurilor. Mai bine de jumătate din suma plătită de consumatori reprezintă taxe impuse de stat, costuri de transport și profitul furnizorilor. De exemplu, la o factură de 500 de lei la curent, doar aproximativ 230 de lei sunt pentru energia consumată efectiv. Situația este similară și la gaze, unde doar 52% din sumă acoperă consumul propriu-zis, restul fiind taxe.
Specialiștii susțin că, în loc să subvenționăm prețul energiei, ar fi mai eficient să reducem sau să suspendăm temporar taxele, pentru a diminua costul final pentru consumatori. În prezent, banii circulă prin economie, contribuind la creșterea PIB-ului, dar fără a reflecta o reală bunăstare pentru populație.
De asemenea, există diferențe mari între furnizori în ceea ce privește marjele de profit. Unii au rate comerciale de până la 20%, ceea ce le permite să reducă prețurile atunci când clienții amenință că se mută la concurență.
