În timp ce pentru mulți dintre noi sărbătorile reprezintă momente de bucurie, reuniuni de familie și mese îmbelșugate, pentru mii de bătrâni din satele României aceste zile aduc mai degrabă tăcere, dor și singurătate. Casele care odinioară răsunau de râsetele nepoților și glasurile copiilor au rămas acum mute, iar amintirile par să fie singurii companioni ai celor în vârstă.
Singurătatea și dorul în casele bătrânilor
Povestea doamnei Mihaica, în vârstă de 78 de ani, este emblematică pentru această realitate tristă. Deși are o familie numeroasă, cu patru fete și mulți nepoți, femeia își petrece sărbătorile singură, în cămăruța sa, unde timpul pare că s-a oprit.
„Fac o leacă de mâncare pentru mine și atâta tot”, mărturisește doamna Mihaica, care nu vrea să deranjeze pe nimeni din familie. În noaptea dintre ani, aprinde focul în sobă, pregătește o farfurie de mâncare și așteaptă în tăcere, privind fotografiile de pe pereți care îi aduc aminte de tinerețe, de copii și nepoți.
Pe lângă singurătate, bătrânețea aduce și probleme de sănătate care limitează activitățile obișnuite. Doamna Mihaica nu mai poate merge la biserică, o tradiție pe care o respecta cu sfințenie în fiecare an. „Era foarte frumos și regret, dar ce să fac? Asta e treaba cu bătrânețele”, spune ea cu tristețe.
Tradiții care se pierd
O altă femeie din sat, care și ea își petrece sărbătorile singură, încearcă să păstreze vie atmosfera sărbătorilor îmbrăcând costumul național și pregătind o masă modestă. „Acum îmi pregătesc doar o friptură și câteva gogoși. Atât pot, atât mănânc, restul e dor”, spune ea.
În trecut, mesele erau întinse, pline de mâncăruri tradiționale precum cornulețe, plăcinte cu bănuți și alte bunătăți care aduceau bucurie și adunau familia în jurul mesei. Acum, aceste obiceiuri se pierd, iar sărbătorile devin momente de liniște și amintiri.