Lucian Viziru a fost la un pas să își omoare propriul frate, pe Augustin. Declarații tulburătoare din copilăria celor doi actori: „M-am dus în camera în care dormea el, am luat o pernă...”

Lucian Viziru și-a deschis sufletul în emisiunea „În oglindă”, moderată de Mihai Ghiță și difuzată pe Kanal D2. Celebrul actor a vorbit despre copilărie, relația cu părinții săi, pierderea tatălui, cât și despre relația cu fratele său, Augustin. Cei doi au cunoscut celebritatea împreună, însă au avut parcursuri diferite. Relația lor nu a fost niciodată una strânsă. Nu și-au vorbit timp de doi ani de zile, însă în momentul de față relația lor s-a mai ameliorat.

Citește și: Lucian Viziru spune adevărul. A fost multă vreme supărat pe tatăl lui, dar care a fost relația reală pe care a avut-o și cu mama lui. ”Ea a fost la mijloc. A pierdut și....”

În emisiunea „În oglindă”, Lucian Viziru a povestit un episod marcant din copilăria lor. El a folosit de mai multe ori în interviuri cuvântul „sadic” atunci când făcea referire la acea perioadă. Când aveam 5 ani, a fost la un pas să îl omoare pe Augustin, care era încă un bebeluș.

Mihai Ghiță: Am observat un lucru pe care l-ai spus despre copilărie. „Eu eram sadic când eram mic și aveam o problemă cu bebelușii”. La ce te-ai referit? Când a apărut problema asta?

Lucian Viziru: Eram prea mic să îmi aduc aminte. Dar aveam gândul ăsta în cap, la o vârstă destul de mică, că aș face rău bebelușilor dacă aș putea. N-aș fi făcut-o practic niciodată, deși Augustin, săracul, și nu îmi aduc aminte să fi plănuit chestia asta.

Mihai Ghiță: Când a apărut un frate în viața ta. Ai trecut printr-o frică de a fi înlocuit?

Lucian Viziru: Probabil, dar nu îmi aduc aminte sincer să fiu. Probabil că un copil răsfățat s-ar fi gândit așa. Venise un copilaș pe lume, bebeluș, multă atenție acordată lui. La vremea respectivă, al vârsta de 5 ani, nu aveai ce să îmi ceri.

Momentul în care Lucian și Augustin Viziru s-au îndepărtat: „A început să umble cu prieteni dubioși”

Chiar dacă incidentul cu perna a fost un moment marcant din copilăria ambilor frați, Lucian Viziru a mărturisit că adevărata „ruptură” s-a produs atunci când au crescut și au devenit celebri. Lucian Viziru nu era de acord cu oamenii cu care fratele său începuse să își petreacă timpul. El considera că drumul pe care o luase le strica imaginea.

Mihai Ghiță: Întorcându-mă la voi doi, la tine și cu Augustin. După incidentul cu perna, l-ai acceptat cu adevărat în copilăria ta? A fost un punct în care l-ai acceptat cu adevărat sau a fost doar fratele tău?

Lucian Viziru: El s-a distanțat de mine la un moment dat. Când era mic, era ok din punct de vedere. Când s-a făcut un pic mai mare și a început să umble cu prieteni dubioși, atunci am zis stop. Acum că mi-ai pus întrebarea asta, s-ar putea să nu-l fi acceptat niciodată. De ce nu am făcut-o? Ar trebui să stăm câteva ore să dezbatem subiectul.

Mihai Ghiță: Ăsta să fi fost motivul, faptul că era atât de diferit încât nu percepeai?

Lucian Viziru: Mai degrabă aș pune-o pe baza faptului că noi trebuia să dăm bine, să arătăm bine. Nu conta foarte mult ce spunem, ce gândim. Din punct vizual trebuia să fie foarte bine. Probabil că mi-au insuflat și mie rușina asta. Când îl vedeam pe Augustin pe stradă în trening, mie mi se făcea rușine. Îmi aduc aminte în copilărie, lucrul de care îmi era cel mai frică era să nu se lovească Augustin. Erau două chestii: să nu moară tata sau bunicul și să nu se lovească Augustin, că la el nu se putea pune problema de moarte, că era tânăr.

Motivul pentru care Lucian Viziru a renunțat la tot

Lucian Viziru i-a ajutat pe tatăl și fratele lui să lupte cu viciul jocurilor de noroc. În emisiunea prezentată de Mihai Ghiță, Lucian Viziru a mărturisit că a renunțat la tot, deoarece nu mai voia să plătească pentru viciul familiei sale. Mai mult decât asta, cel mai mult își dorea ca fratele lui să se responsabilizeze și să caute soluții. 

Lucian Viziru: Momentul în care s-a dus tata, el a devenit singur, cel puțin în mintea lui. Dacă ne gândim mai mult, o are în continuare pe mama. Mama e o fire dificilă, cu tata puteai să stai de vorbă ore în șir.

Mihai Ghiță: Tu spui că ai renunțat la tot ce a strâns în ani de zile, doar să nu mai auzi că ți se cer bani de către tată, dar să înțeleg că destinația finală era Augustin.

Lucian Viziru: Da, ăsta era unul dintre motive. Am zis, pur și simplu, ia să vedem ce faceți acum. Nu mai am. Ce faceți? Nu vreau să mă cert cu voi. Nu am reușit să îl înfrunt pe tata așa cum mi-aș fi dorit. Nu doar din motivul ăsta. Dacă mă crede Augustin sau nu. Eu îmi doream ca el să se dezvolte mai mult. Dacă îl lași pe copil să se descurce, automat devine un om mai bun. Găsește soluții, caută, își pune mintea la contribuție. Avea nevoie de asta. La fel ca și mine, și el a fost răsfățat. Ni s-a oferit totul pe tavă și în viață, în general, ai nevoie să te lupți.