Înainte ca scaunele tapitate să fie accesibile publicului larg, ele reprezentau un semn clar al statutului social. Tapiseriile bogate, umpluturile din păr de cal sau lână și structurile din lemn masiv erau rezervate elitelor. Odată cu Revoluția Industrială, producția de mobilier a început să se democratizeze, iar scaunul tapitat a intrat treptat în casele clasei de mijloc.

Dacă te așezi pe un scaun rigid, inconfortabil, chiar și cel mai spectaculos interior își pierde farmecul.

În schimb, un scaun tapitat transformă o încăpere banală într-un loc primitor. De aceea, marile nume din industrie au investit constant în studii de ergonomie, psihologia percepției și comportamentul utilizatorului.

Scaunul tapițat nu se reduce doar în caracteristici de estetică sau plăcut la atingere, ci producătorii pun accent pe ergonomie, pe susținerea corectă a spatelui, pe materiale care respiră și despre o estetică ce comunică identitatea unui spațiu.

Charles și Ray Eames

Dacă te-ai întrebat vreodată cum arată punctul de întâlnire dintre artă, inginerie și confort, răspunsul se află în munca lui Charles Eames și Ray Eames. Cei doi nu au fost vizionarii care au schimbat percepția asupra mobilierului tapitat în secolul XX.

În loc să trateze tapițeria ca pe un simplu strat decorativ, Eames au integrat-o structural, folosind spumă turnată și piele de calitate superioară, atent selecționată.

Această inovație a fost susținută de cercetări privind distribuția greutății corpului și relaxarea musculară, aspecte esențiale pentru confortul pe termen lung. Studiile publicate de Herman Miller Research Division în anii 1950 au demonstrat că modelele de scaune tapitate proiectate ergonomic reduc oboseala și cresc productivitatea, argumente care au susținut succesul comercial al acestor piese.

Arne Jacobsen

Când te gândești la designul scandinav, Arne Jacobsen a fost unul dintre cei care au transformat aceste principii în piese de mobilier tapitat devenite legendare.

Scaunele Egg și Swan, create în 1958 pentru hotelul SAS Royal din Copenhaga, au demonstrat că tapițeria poate fi atât sculpturală, cât și extrem de practică.

Jacobsen a fost printre primii designeri care au folosit spuma poliuretanică turnată peste o structură internă, permițând forme organice imposibil de realizat anterior. Influența lui Jacobsen se vede astăzi în numeroase colecții contemporane care îmbină tapițeria generoasă cu siluete fluide.

Le Corbusier

Într-un registru diferit, dar la fel de influent, Le Corbusier a abordat scaunul tapitat ca declarație de principii- scaunul tapițat trebuia să răspundă exact funcției sale, fără ornamente inutile. Modelele LC2 și LC3, realizate în colaborare cu Charlotte Perriand și Pierre Jeanneret, au devenit repere ale modernismului.

Structura metalică vizibilă și pernele tapitate separate au fost o revoluție. Această abordare modulară îți permite să înțelegi clar cum este construit scaunul și cum funcționează confortul său.

Producători contemporani ce au continuat tradiția scaunelor tapițate

După consacrarea marilor designeri, rolul producătorilor a devenit esențial în popularizarea scaunelor tapitate la scară globală. B&B Italia, Vitra și Cassina au investit masiv în cercetare, materiale inovatoare și colaborări cu designeri de top. Aceste branduri nu s-au limitat la reproducerea unor modele iconice, ci au dezvoltat tehnologii proprii de tapițare, spume cu memorie și textile performante.

Un studiu realizat de Politecnico di Milano în 2015 a evidențiat impactul noilor materiale asupra durabilității și confortului mobilierului tapitat, arătând că scaunele moderne pot menține proprietățile ergonomice chiar și după ani de utilizare intensă.