Autobuzul amfibiu de la Călărași, primul de acest fel din România, rămâne nefuncțional, incapabil să circule atât pe apă, cât și pe uscat, în ciuda inaugurării sale cu mare fast. Proiectul, finanțat cu 6,5 milioane de euro de la Uniunea Europeană, este afectat de o serie de probleme birocratice, condiții naturale nefavorabile și deficiențe în gestionarea investiției.
Autobuzul amfibiu din Călărași, blocat pe mal: birocrație, secetă și investiții risipite
Deși vehiculul a fost achiziționat acum trei ani, acesta a efectuat doar câteva curse de testare pe Dunăre, fără a fi pus în circulație pentru turiști. Autoritățile locale s-au confruntat cu dificultăți majore în obținerea avizelor necesare. Autoritatea Navală Română a considerat inițial că autobuzul nu poate fi matriculat în România și că nu îndeplinește standardele pentru circulația pe apă. Procesul de obținere a documentației a durat aproape doi ani, iar ulterior s-a descoperit că vehiculul nu poate fi operat direct de Consiliul Județean, ci trebuie concesionat unui operator privat.
După ce toate problemele birocratice păreau rezolvate, nivelul Dunării a scăzut drastic, făcând imposibilă utilizarea autobuzului pe apă. Astfel, vehiculul rămâne parcat, defect și înconjurat de buruieni, așteptând ca nivelul apei să crească pentru a putea fi pus în funcțiune.
Pe lângă costul de aproximativ un milion de euro pentru autobuz, alte 5,5 milioane de euro au fost investite în gara fluvială de pe malul Dunării, care ar fi trebuit să servească drept punct de plecare pentru acest mijloc de transport.
În luna iunie, rampa către ponton, o construcție nouă, s-a rupt în timp ce era plină de oameni, provocând rănirea a cinci copii și doi adulți. În urma incidentului, a fost deschis un dosar penal, iar autoritățile trebuie să asigure siguranța celor care vizitează zona.
Consiliul Județean Călăraș trebuie să pună în funcțiune autobuzul amfibiu până la finalul anului pentru a evita returnarea fondurilor europene. Cu toate acestea, autoritățile locale par să nu considere turismul o prioritate, având o zonă preponderent agrară. În ciuda dificultăților, proiectul rămâne un simbol al provocărilor birocratice și naturale cu care se confruntă astfel de inițiative în România.