În cătunele izolate ale României, copiii dornici să învețe se confruntă cu o realitate dureroasă: autoritățile decid închiderea școlilor mici din vârf de munte, considerându-le neeficiente. Această decizie pune în pericol accesul la educație al celor mai vulnerabili, care sunt nevoiți să parcurgă kilometri întregi pe poteci dificile pentru a ajunge la școlile din centrul comunei.

În comuna Albac, județul Alba, în cătunul După Pleșe, o mână de copii au rămas fără școală după ce mica lor unitate de învățământ și-a închis porțile. Părinții sunt disperați, neputincioși în fața deciziei autorităților care au transmis abia vineri că elevii trebuie transferați la școala din centrul comunei. Drumul până acolo este însă un traseu montan dificil, pe poteci folosite și de sălbăticiuni, iar iarna condițiile devin aproape imposibile.

„Nu avem salariu, nu suntem angajați, avem animale și nu ne putem permite să mergem cu copiii până jos în fiecare zi”,

spun părinții, care nu văd altă soluție decât să țină copiii acasă. Astfel, șansa la un viitor mai bun pentru acești copii se șterge încet, iar dreptul la educație, garantat prin lege, este încălcat în practică.

Ilie, un băiat care ar trebui să intre în clasa pregătitoare, și sora lui Patricia sunt exemple vii ale dorinței de a învăța și de a reuși în viață. „Pentru mine, școala înseamnă să învăț cât de mult să ajung ceva în viață”,

spune Ilie, care visează să devină învățător pentru a-și ajuta părinții. Cu toate acestea, închiderea școlii din sat îi pune în fața unui obstacol aproape insurmontabil.

Critici la adresa autorităților

Locuitorii acestor zone acuză autoritățile că iau decizii fără să cunoască realitatea de la fața locului. „Este foarte ușor să stai în scaunul de la birou și să dai legi din pix, fără să știi unde este școala sau cum trăiesc copiii”, afirmă un localnic.

Inspectorii s-au interesat doar de distanța de la asfalt până la școală, ignorând condițiile dificile și potențialul copiilor.