Pe lângă sentimentele intense de atracție și dorință, întâlnirea unui nou partener declanșează o serie de reacții chimice și fiziologice în corpul nostru, modificându-ne percepția, gândurile și comportamentele. Dar ce se întâmplă, cu adevărat, în creierul nostru, când ne îndrăgostim?

Cercetătorii au vrut să vadă exact ce zone din creier sunt vizate de acest proces, de aceea au fost realizate mai multe studii.

Cum se schimbă creierul în timp când vine vorba de dragoste

Lucy Brown, neurocercetător și profesor de neurologie, a condus un studiu pentru care au scanat creierele unor persoane îndrăgostite, cu ajutorul unui aparat cu rezonanță magnetică funcțională (fMRI).

Analiza a vizat 10 femei și șapte bărbați care erau intens „îndrăgostiți”, pe baza scorurilor lor pe scara iubirii pasionale, un chestionar cu 14 elemente conceput pentru a evalua aspectele cognitive, emoționale și comportamentale ale iubirii pasionale, pe care cercetătorii din domeniul relațiilor l-au folosit pe scară largă timp de decenii.

Persoanele care se situează în intervalul cel mai înalt al acestei evaluări sunt considerate a fi îndrăgostite nebunește. Cei care se situează în intervalul cel mai scăzut au recunoscut că și-au pierdut entuziasmul pentru partenerul lor.

Participanții la studiul lui Brown au privit alternativ o fotografie a iubitei lor și o fotografie a unei persoane familiare. Atunci când au privit fotografia partenerului lor romantic, participanții au experimentat o activare cerebrală în zona tegmentală ventrală (VTA) a creierului mijlociu, care este partea creierului legată de satisfacerea nevoilor de bază, cum ar fi să bem

atunci când ne este sete și să mâncăm atunci când ne este foame.

„Este zona creierului care controlează lucruri precum înghițirea și alte reflexe de bază. În timp ce ne gândim adesea la dragostea romantică ca la un lucru euforic, amorf și ca la o emoție complexă, activarea pe care o vedem în această parte de bază a creierului ne spune că dragostea romantică este de fapt un impuls de a satisface o nevoie de bază”, detaliază neurocercetătoarea Lucy Brown.

Un alt studiu, coordonat de Stephanie Cacioppo, doctor în neuroștiințe, a descoperit că 12 zone ale creierului colaborează pentru a elibera substanțe chimice precum dopamina, hormonul „stării de bine”, oxitocina, hormonul „îmbrățișării”, și adrenalina, care induce un sentiment euforic de scop. Descoperirile sale au indicat, de asemenea, că circuitul de recompensă al creierului- amigdala, hipocampul și cortexul prefrontal- care este foarte sensibil la comportamentele care induc plăcere, se aprinde pe scanările cerebrale atunci când se vorbește despre o persoană dragă, din cauza creșterii fluxului sanguin în aceste zone.

„Dragostea este o necesitate biologică, la fel ca exercițiile fizice, apa și mâncarea. Iar din punct de vedere neuroștiințific, putem spune cu adevărat că dragostea înflorește în creier”, explică dr. Stephanie Cacioppo.

Etapele iubirii, din punct de vedere științific

Pe baza rezultatelor cercetărilor, experții în neuroștiințe au concluzionat că există trei etape importante în creierul nostru, când începem o relație.

Dorința (libido)

Prima fază a iubirii implică o dorință fizică puternică și este în mare parte reglementată de hormoni precum testosteronul și estrogenul, la bărbați și femei.

Atracția

În această etapă, individul simte o atracție intensă față de o anumită persoană, iar aici intră în joc neurotransmițători puternici precum dopamina, noradrenalina și serotonina. Atracția ne face să ne gândim obsesiv la persoana dorită, să simțim un val de energie și să experimentăm o formă de euforie.

Atașamentul

Această fază este caracterizată de o legătură mai profundă și durabilă. Hormonii precum oxitocina și vasopresina joacă un rol esențial în dezvoltarea atașamentului, fiind responsabili de formarea unei relații stabile și de lungă durată. În acest moment, e posibil ca prima etapă să fie mai puțin accentuată, iar libidoul să scadă, motiv pentru care cuplurile pot apela la stimuli sexuali externi, precum un dildo, pentru reaprinderea pasiunii în relație.

Deși dragostea romantică și dorința sexuală sunt adesea interconectate, ele implică procese neurologice și biochimice diferite. Dorința sexuală este reglată în principal de testosteron și estrogen, care cresc apetitul sexual și nevoia de apropiere fizică. Pe de altă parte, iubirea romantică implică un sistem mai complex de neurotransmițători precum dopamina și serotonina, care ne fac să simțim o conexiune emoțională și mentală profundă cu partenerul nostru.