Adriana Zidaru a fost invitată în ultima ediție a emisiunii „În Oglindă”, moderată de jurnalistul Mihai Ghiță, și difuzată sâmbătă, de la ora 22:00 pe Kanal D2.
Când avea doar 15 ani, Adriana Zidaru a plecat de acasă alături de iubitul ei de la vremea respectivă, cu care a ajuns să aibă și un copil.
Adriana Zidau: Când aveam vreo 7 luni de zile, atunci a fost prima ceartă și prima lovitură. Și eu ripostam la rândul meu. Apucam să ripostez, dar nu aveam puterea lui. Asta mă supăra cel mai tare.
Adriana Zidaru a ajuns să trăiască în canal: „Veneau oameni cu familii, oameni care aveau probleme acasă”
La începutul relației, iubitul Adrianei nu era consumator, însă lucrurile s-au schimbat în momentul în care s-au mutat în canal. Ei nu îi vine nici acum să creadă că a existat acel capitol din viața ei. Totul a început în momentul în care iubitul ei, care acum este închis pentru trafic de stupefiante, a început să petreacă tot mai mult timp în canal, acolo unde a convins-o și pe iubita lui să se mute.
Mihai Ghiță: Când ați ajuns cu toții să trăiți în canal? E o informație puternică. Aș vrea să memorăm momentul ăla împreună.
Adriana Zidaru: Nu mai știu ziua exactă, știu că mergeam destul de des acolo, în timp ce noi aveam apartamentul închiriat. Apartamentul acolo se plătea degeaba. Acolo (n. red. în canal) mergeam, stăteam, acolo era domeniul lui, se simțea acasă. Am început prima dată să stăm de dimineață până seara. După o săptămână-două am început să stăm peste noapte. Făcea așa fel încât să pierdem transportul și să stăm acolo. Mă obișnuia. Peste vreo două luni de zile am început să rămânem acolo. Am renunțat la plata apartamentului.
Mihai Ghiță: Ce se află dincolo? Ridicăm această gură de canal. Dacă ne poți descrie ce se află în subteran. E o altă lume?
Adriana Zidaru: Depinde de subteran. Acolo e o cu totul altă lume. Nici în prezent nu pot să mi-o explic în cuvinte. Aici, unde am stat eu, era total diferit. Erau oameni normali, cel puțin vorbesc de zona de la mine. Veneau oameni cu familii, oameni care aveau probleme acasă. Își găseau un adăpost peste noapte. Efectiv coboram pe o scară. În momentul în care coboram în față era un spațiu destul de mare, unde era patul, televizorul, plasma, calculatorul, toate cele. După venea o țeavă mare, care ținea de cald iarna și în spate stăteau alte persoane. Fiecare avea câte un pătuț acolo. Aveam aragaz, aveam loc de bucătărie, ba chiar aveam și un băiat care ne gătea. Era mereu acolo. În prezent mă gândesc cum am putut să stau acolo. Nu pot să îmi explic cum am putut să stau.
Adriana Zidaru își amintește de ce spuneau oamenii când aflau că trăiește în canal: „Îmi era jenă”
Adriana Zidaru a trăit mereu cu o jenă în perioada în subteran. Ea își aduce aminte și acum că în momentul în care ieșea din canal, ea vedea modul ciudat în care oamenii se uitau la ea. Toți cei care aflau de situația ei o sfătuiau să plece sau încercau să o ajute, însă frica de tatăl copilului ei era mai mare.
Mihai Ghiță: Ai avut zile când te-ai gândit că ești într-un loc în care nu ar trebui să fii?
Adriana Zidaru: Tot timpul, mereu mă gândeam la asta. Tot timpul îmi era jenă când ieșeam. Când ieșeam din canal, era acolo o stație de autobuz și vedeam oamenii cum se uitau la mine, pentru că eram foarte curată, îngrijită și mă vedeau că ies din subteran. Mereu aveam jena asta. Persoane care mă vedeau din afară îmi spuneau să mă mut, să nu mai stau acolo. Nu știu ce mi-a trebuit atât de mult timp să realizez că nu era viața bună pentru mine. N-am avut curaj. Stăteam 2-3 luni, după iar plecam.