„Floarea-soarelui. Vază cu cincisprezece flori” de Vincent van Gogh este una dintre cele mai cunoscute și apreciate lucrări din istoria artei, făcând parte dintr-o serie de tablouri care aprofundează frumusețea efemeră. Realizat în 1888, tabloul înseamnă mai mult decât o simplă reprezentare a naturii – reflectă emoții, idealuri și speranțe ale unui artist profund sensibil, aflat într-o perioadă de căutări interminabile. „Floarea soarelui. Vază cu cincisprezece flori” a devenit un simbol al prieteniei, speranței și frumuseții trecătoare a vieții.
Contextul creației de anvergură
Van Gogh a pictat seria de lucrări „Floarea Soarelui” în Arles, un oraș pitoresc din sudul Franței, unde s-a stabilit în 1888 cu speranța că va avea parte de liniște și inspirație. În acea perioadă, Vincent dorea să-și decoreze studioul din „Casă Galbenă” cu astfel de tablouri. În anticiparea vizitei prietenului său Paul Gauguin, Van Gogh a început seria de picturi „Floarea-soarelui” („Vază cu douăsprezece flori,” 1888, „Vază cu cincisprezece flori,” 1888, „Vază cu trei flori”, 1888, Vază cu cinci flori,” 1888, alte două tablouri semnate
Scopul inițial al acestei lucrări, însă, s-a modificat: acum era creată pentru a decora camera de musafiri în care Van Gogh avea să-l găzduiască pe prietenul său. A și mărturisit că a fost nevoit să urgenteze ritmul creator, pentru ca tabloul să fie gata înainte de venirea sa: „Lucrez la el în fiecare dimineață, de la răsărit până târziu,(...)
căci florile se ofilesc atât de repede.”Stilul și tehnica lui Van Gogh
„Vază cu cincisprezece flori” este ușor de recunoscut datorită stilului unic al lui Van Gogh și paletei vii, dominate de culorile calde- intense și aurii. Folosind tehnica impasto, artistul aplică vopseaua în straturi groase, creând o textură aparte care oferă senzația de volum și vivacitate florilor.
Totodată, redă efectul de spațiu tridimensional, care este obținut prin tușele scurte, dar dense, aplicate cu îndemânare.Paleta cromatică este dominată de nuanțe de galben și ocru, care sugerează lumina și căldura. Fundalul neutru se află în contrast cu florile strălucitoare, reușind să pună în valoare frumusețea naturală a florii-soarelui. În „Vază cu cincisprezece flori”, artistul transformă o simplă vază de flori într-o avalanșă de energie, tabloul emanând căldură și vitalitate.
Semnificația simbolică a florii-soarelui
Floarea-soarelui reprezintă, în multe culturi, un simbol al loialității, prieteniei și speranței. Prin reprezentările sale, Van Gogh și-a dorit să transmită aceste valori, legându-le de prietenia sa cu Gauguin. Totodată, floarea-soarelui este asociată cu soarele și lumina, îndemnându-l pe privitor să-și concentreze atenția dincolo de aparențe și să descopere adevărata profunzime a tabloului.
Pentru van Gogh, care se confrunta deseori cu momente de depresie și tulburări mentale, floarea-soarelui era un refugiu, un simbol al speranței și al renașterii spirituale.
Nuanța puternică de galben, asociată cu viața și căldura, s-ar putea să fi fost pentru artist o cale de a se exprima pe sine și de a-și manifesta dorința de fericire și pace.Sicriul lui Van Gogh a fost acoperit cu floarea-soarelui
Floarea-soarelui nu este un simbol aleator în viața artistului, acesta urmându-l chiar și pe ultimul său drum. La înmormântarea sa, sicriul lui Van Gogh a fost acoperit cu flori de floarea-soarelui, un omagiu adus pasiunii sale pentru acestea și simbolismului lor profund în arta sa. Artistul a plecat în neființă la un an de la apariția seriei de tablouri, mai exact pe 30 iulie 1890.
Astăzi, picturile din seria „Floarea-soarelui” sunt expuse în muzee din întreaga lume, printre care și în Galeria Națională din Londra și Muzeul Van Gogh din Amsterdam, continuând să inspire milioane de oameni printr-un simbolism aparte. Privitorii sunt invitați să vadă cu ochii fizici, dar și cu cei ai emoției o lume plină de culoare, energie și semnificație, o declarație de prietenie și un testament al speranței pe care Van Gogh a cultivat-o cu pasiune în operele sale.
