Sâmbăta Mare este ultima zi din Săptămâna Patimilor și cea mai importantă pentru creștini, pentru că încununează toată perioada de post, rugăciune și pregătire spirituală care precede sărbătoarea Învierii Domnului. Potrivit tradiției, aceasta este ultima zi în care credincioșii mai pot să se pregătească pentru Paște. Prin urmare, în cazul în care nu s-a făcut acest lucru deja, în Sâmbăta Mare se sacrifică mielul, sunt pregătite cele mai multe mâncăruri pentru sărbătoare, în special cele tradiționale și se încheie curățenia generală. De asemenea, o mare parte dintre creștini aleg să vopsească ouăle în această zi.

Potrivit dogmelor creștine, aceasta este ziua în care Iisus Hristos a fost îngropat după care, în noapte, s-a pogorât în iad.

Prin acest gest a dobândit viața veșnică pentru oameni și a sfărâmat moartea, clipă în care a chemat întreaga umanitate la înviere și la viață după moarte.

[Sursa: Captură YouTube]

Sâmbăta Mare: tradiții, obiceiuri și superstiții din bătrâni 

Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paștelui este marcată de superstiții și obiceiuri, dintre care unele se mai păstrează chiar și în ziua de astăzi. După sacrificarea mieilor, care se face în prima parte din această zi, oasele și resturile adunate trebuie să fie îngropate la rădăcina unui măr sau a unui păr. O veche superstiție spune că astfel întreaga familie va fi sănătoasă.

În această zi, gospodarii obișnuiau să se îmbrace în haine albe. De asemenea, femeile purtau o cămașă nouă, în timp ce bărbații aveau măcar o pălărie care nu a mai fost purtată în trecut.

Seara, toți creștinii merg la Slujba de Înviere. Unii aleg să pregătească un coș cu preparate tradiționale, pe care le duc la biserică, unde preotul le sfințește. Pe lângă un ștergar alb se mai pun ouă, slănină, cozonac, pască, o lumânare albă care va fi aprinsă în lăcașul de cult, o ramură de busuioc și chiar și o figurină în formă de miel realizată din aluat copt, împreună cu o sticlă de vin.

O altă superstiție spune că cei care vor să aibă parte de noroc și de împlinirea tuturor dorințelor nu trebuie sub nicio formă să doarmă în noaptea de Înviere. Tradiția spune că în această noapte se deschid cerurile, iar dacă se doarme Domnul nu poate vedea sufletul omului și nu îi poate dărui lucrurile visate.

[Sursa: Pexels]

Rugăciunea pe care e bine să o rostești în Sâmbăta Mare

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu, cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea, Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai îndepărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în Rai. Îngroapă păcatele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa, Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima, care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, iar a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii, şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi slujitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru ca prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutor, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci. Amin.

Sursa: doxologia.ro