Acesta a luat în calcul și implicațiile pentru țările membre  în special pentru România. Pentru a înțelege mai bine contextul și consecințele acestui incident, News Time a discutat cu expertul în securitate națională, Haribu Kurmarcu.

Citește și: VIDEO Tragedie în Mehedinți. Profesora și fiul ei de șapte ani, găsiți morți în casă

Haribu Kurmarcu subliniază că evenimentul poate fi privit din două unghiuri distincte: unul politic și unul militar-tehnic. Din punct de vedere politic, Rusia este văzută ca agresor nu doar al Ucrainei, ci al întregului Occident, inclusiv al Poloniei. Totuși, expertul afirmă că Rusia nu dispune în prezent de capacitatea militară decisivă pentru a ataca direct țările membre NATO. Astfel, atacul cu drone asupra Poloniei este interpretat ca un test politic, menit să evalueze voința Alianței Nord-Atlantice de a reacționa ferm împotriva Rusiei.

În acest context, negarea implicării de către Rusia și solicitarea de probe credibile reflectă o strategie de provocare și de măsurare a reacției occidentale. Pe de altă parte, perspectiva militară este mai complexă, întrucât detaliile tehnice ale atacului nu sunt încă clare. Nu se cunosc tipurile și numărul dronelor implicate, nici natura armamentului acestora, dacă au fost folosite doar pentru supraveghere sau dacă erau înarmate cu explozivi.

De asemenea, intervenția Belarusului, care a raportat doborârea unor drone scăpate de sub control, adaugă un strat suplimentar de incertitudine. Aceste informații sunt cruciale pentru a evalua amploarea și gravitatea incidentului din punct de vedere militar.

Expertul atrage atenția că atât Polonia, cât și România, ca membri NATO, sunt direct implicați în conflictul din Ucraina și, în același timp, reprezintă ținte pentru acțiuni militare și neconvenționale din partea Rusiei.

Această situație subliniază vulnerabilitatea țărilor din flancul estic al Alianței și necesitatea unei vigilențe sporite.

În urma incidentului, a fost activat articolul 4 din Tratatul de la Washington, care prevede inițierea consultărilor între statele membre NATO atunci când unul dintre ele se simte amenințat. Haribu Kurmarcu explică că această procedură nu implică automat o reacție militară, ci reprezintă un mecanism de dialog și evaluare a situației la nivelul Consiliului Nord-Atlantic.

Se așteaptă ca ambasadorii permanenți ai statelor membre să se întâlnească la sediul NATO pentru a discuta și a decide dacă este necesar un plan de acțiune sau dacă o declarație comună va fi suficientă pentru a clarifica poziția Alianței. Expertul subliniază că, deocamdată, nu există indicii că activarea articolului 4 ar conduce la măsuri mai ample.