Ioana Tufaru a fost invitată în ultima ediție a emisiunii „În oglindă”, prezentată de Mihai Ghiță, acolo unde a vorbit despre dificultățile vieții. De la vârsta de doar 15 ani, Ioana Tufaru a rămas orfană de mamă, după ce Anda Călugăreanu s-a stins din viață. Ea a fost nevoită să se mute cu tatăl ei biologic, Dan Tufaru, cu care nu avusese tangențe până la moartea celei care i-a dat viață.
Ioana Tufaru: Da (n.r. era alcoolic). Nu tot timpul, dar era și violent.
Mihai Ghiță: Vorbim despre acel episod când tata a venit peste tine în pat.
Ioana Tufaru: Exact. A încercat anumite lucruri. Normal că m-am speriat, am reușit să scap, să fug. E o invenție de-a mea și el nu crede că a făcut așa ceva.
Mihai Ghiță: Și când l-ai confruntat?
Ioana Tufaru: A zis că el nu își amintește nimic, că eu mint, e o invenție de-a mea și el nu crede că a făcut așa ceva. De aici putem deduce cât de băut era, adică cât să bei încât să nu-ți amintești ce ai făcut cu câteva ore în urmă. Și a ținut-o tot timpul așa, că mint eu, până la urmă am fost nevoită să o las ca el. Adevărul îl știam doar eu și mult timp l-am păstrat ca și secret, până la un moment dat. Să știi că doare și acum, la aproape 46 de ani. Poate dacă era altcineva... Viața mi-a dat ocazia să pun în balanță tatăl biologic și tatăl de-al doilea, niciodată nu am să folosesc la adresa acestui om cuvântul "vitreg". Punând în balanță caracterele lor am zis, de ce omul ăsta care practic îmi era un străin, soțul mamei și atât, a știut să se comporte ca un tată. Tata s-a purtat grosolan (n. red. tatăl biologic).
Ioana Tufaru a ajuns pe străzi din cauza tatălui ei
Tatăl Ioanei Tufaru a făcut tot posibilul ca fiica ei să primească un diagnostic de retard mintal, motiv pentru care a ajuns să fie instituționalizată. Ea nu a rezistat mai mult de un an și a fugit să își revadă tatăl, însă care nu a primit-o cu mâinile deschise și a lăsat-o pe străzi. O bună perioadă de timp, ea a dormit în teatrul în care lucra mama ei, până foștii colegi de breaslă ai Andei Călugăreanu i-au sărit în ajutor, iar o doamnă a rugat-o să se mute alături de ea.
Mihai Ghiță: El te-a dus și te-a lăsat acolo? A mai venit vreodată?
Ioana Tufaru: Nu, am plecat eu, am fugit după aproape un an de zile. Am realizat că nu am ce să caut acolo. Nu știu dacă ți-ai putea imagina vreodată un om sănătos mental să trăiască între retarzi. Cred că am spus tot cu asta. Când am realizat că nu se mai poate trăi, nu aveam cu cine să comunic, printre cei cu care eram acolo nu aveam cu cine să port un dialog. Am sărit gardul.
Mihai Ghiță: Unde te-ai dus?
Ioana Tufaru: Unde crezi că m-am dus? La tata. Nu aveam unde să mă duc. Cât am stat acolo am gândit-o, poate în al doisprezecelea ceas să mă vrea, să mă primească. Nu, n-a vrut: "Du-te unde vrei, înțelege că eu nu am posibilitate să te țin". Mi-a trântit ușa în nas și mi-a zis: "Descurcă-te". Nu mai eram minoră, nu mă mai putea coordona cum voia el. M-am dus pe străzi, în parc. Efectiv dormeam în parc, lângă aurolaci. Până când Dumnezeu și mama, care veghează săraca de ea, au făcut ca parcul acela să fie în fața Teatrului de Revistă "Constantin Tănase", unde mama mea a activat în ultimii trei ani de viață. La vremea aceea director era domnul Arșinel. Cineva s-a dus și i-a spus: "Cum e posibil ca fiica Andei Călugăreanu să doarmă în parc pe bancă?".