Claudiu Bădoi este triplu campion mondial de kickboxing, însă el a avut o copilărie cum mulți văd doar în filme. El a acceptat invitația în emisiunea „În Oglindă”, difuzată pe Kanal D2, în fiecare sâmbătă, de la ora 22:00. Sportivul a făcut declarații emoționante despre copilărie, familie și iubirea pe care nu a simțit-o. În timp ce copiii de vârsta lui visau la lucruri materiale, copilul Claudiu Bădoi visa să aibă ce să mănânce.
Mihai Ghiță: Când ai vrut să spui lumii povestea copilăriei tale, te-ai gândit cum va primi lumea povestea asta? Ce ai vrut să le spui tu oamenilor despre tine?
Claudiu Bădoi: În primul rând, m-aș bucura ca tinerii din ziua de astăzi să nu apuce căi greșite. Vreau să le arăt un exemplu viu, că se poate și fără nimic. Să fiu un exemplu de urmat și să nu faci prostii în viață. Noi, în general, dacă le avem pe toate uităm de unele lucruri și o luăm pe căi greșite.
Mihai Ghiță: Povața vieții tale ar fi că tu ai trecut dincolo de tentațiile străzii și ai crezut într-un vis al meu.
Claudiu Bădoi: Eu nu știam că o să ajung luptător, profesionist, sportiv de performanță. Visul meu era să am ce să mănânc, să am o casă a mea.
Mihai Ghiță: Povestea copilului Claudiu este povestea copilului care să aibă ce să mănânce?
Claudiu Bădoi: Exact. Nu aveam ce să mănânc. Mă durea stomacul de foame. Munceam de la vârsta fragedă de 7-8 ani, mă duceam la muncă să îmi câștig bani, să pot să aduc și eu ceva în casă, să avem ce să mâncăm. Eu nu visam la jucării, haine scumpe, visam doar să am cu ce să mă încalț. Copiii râdeau de mine. De multe ori mă duceam desculț la școală.
Claudiu Bădoi a crescut fără iubirea de tată: „Nici nu m-a recunoscut”
Primele amintiri din copilăria lui Claudiu Bădoi au început într-un sat de lângă Videle, în Ciuperceni, în județul Teleorman. În cadrul emisiunii „În Oglindă”, el a crescut într-o încăpere în care locuiau 17 persoane, după care a fost crescut de către bunici.
Tatăl lui nu l-a recunoscut niciodată, motiv pentru care în certificatul de naștere și în buletin are linie. El nu și-a cunoscut părintele până la vârsta de 14 ani. După despărțire, mama sportivului s-a recăsătorit cu un alt bărbat, care nu îl agrea. Chiar dacă era un copil cuminte, Claudiu Bădoi a fost trimis să stea alături de bunicii lui. Atunci când mama lui îl vizita, el simțea din nou iubirea unui părinte.Claudiu Bădoi: Am simțit nevoia de tată tot timpul. Să fiu protejat. M-aș bucura enorm, dacă aș fi fost copil acum, să simt căldura aia de familie, de tată. Nu am avut-o. Stăteam 17 persoane într-o cameră și mă simțeam marginalizat. Nu am avut parte de iubire. Nu mă durea că nu aveam ce să mănânc, mă durea că vedeam alți copii care râdeau de mine. Am trecut prin ele. Am zis că nu poate să mă dărâme absolut nimic. M-am autodepășit în fiecare zi.
Mihai Ghiță: Aș vrea să înțeleg povestea familiei tale.
Claudiu Badoi: Din câte știu, mama și tata au fost împreună. În momentul în care mama mea a rămas însărcinată cu mine, ei s-au despărțit. Eu nu l-am cunoscut pe tatăl meu, nici nu m-a recunoscut. Eu sunt pe numele lui maică-mea. La vârsta de 14 ani am reușit să îl cunosc și eu. El era din București. Pe certificatul de naștere și în buletin este linie. Mama apărea și dispărea din viața mea. Bunicii m-au crescut până la vârsta de 8 ani. Mama mă lăsa la bunici, măcar a apărut prin viața mea. Am simțit iubirea de mamă. Am reușit să o văd, să o strâng în brațe. Pentru mine însemna ceva enorm, că simțeam pe cineva aproape de mine. Eu zic că era iubire adevărată, dar sincer se putea mai mult. Și eu sunt părinte acum și știu ce înseamnă. Îi iubesc în mod egal pe toți trei. Chiar dacă primul băiețel este din altă căsătorie, eu simt iubirea identică.