Costel Biju este unul dintre cei mai cunoscuți artiști din România. Manelistul a fost invitat în emisiunea „Duet cu Alexandra”, difuzat în fiecare vineri, de la ora 22:00, pe Kanal D2. Fanii au ocazia să urmărească un interviu de excepție cu artistul, în care a făcut dezvăluiri de-a dreptul emoționante.
Alexandra Ungureanu și-a întrebat invitatul ce face în momentele în care nu mai poate să cânte.
Alexandra Ungureanu: Când nu mai poți ce faci?
Costel Biju: Cea mai bună recomandare este fermoarul la gură. Nu pot, nu ai cum să nu vorbești acasă, când vorbești cu soția și copiii. Cel mai bun medicament este somnul și tăcerea. Remedii pentru atunci când sunt în situații critice, ce secrete folosesc. Am câteva pastile pe care eu le consider că sunt bune, am și cu acid hialuronic, mai fac exerciții vocale. M-a învățat doamna doctor.
Operația prin care a trecut Costel Biju! Manelistul se temea că va rămâne fără voce
În anul 2016, Costel Biju a trecut printr-o operație pe corzile vocale. Artistul îi mulțumește și în ziua de astăzi doamnei doctor care l-a operat, pe care o numește „îngerul meu păzitor”.
Costel Biju: Eu am fost operat pe corzile vocale, operație foarte grea. Am avut doi noduli și doi polipi. Mi-a arătat tot felul de exerciții și m-au ajutat. În 2016 m-am operat pe corzile vocale. Am avut-o pe doamna doctor, este îngerul meu păzitor, merg la dânsa și îi mai ofer flori când am timp. Ea are grijă de vocea pe care fanii mei o ascultă cu drag.
Cazul manelistului i-a luat prin surprindere și pe medici, după ce au observat că nu poate să vorbească în urma operației. Costel Biju a dezvăluit că s-a rugat foarte mult în perioada aceea. Tot ce își dorea ea să își recapete vocea pentru a le spune soției și copiilor lui că îi iubește, chiar dacă ar fi însemnat să nu mai cânte.
Costel Biju: Am ieșit din operație și alți pacienți ieșeau și puteau să vorbească, dar nu aveau voie. Trebuia să tacă pentru a se vindeca locul. Când a venit doamna doctor și m-a văzut a intrat în panică tot spitalul. Mă rugam la Dumnezeu să îmi dea vocea înapoi, nu pentru a cânta, atât de grav era, ci doar să le spun copiilor mei că îi iubesc. Nu voiam să le scriu pe hârtie, voiam să îmi audă glasul. Am fost după șase zile la părintele Arsenie Boca să mă rog pentru voce. Vin la mine în salon la spital, că eram internat, și mă așez în canapea puțin mai brusc și s-a auzit basul pe care nu-l mai aveam de șase zile. Primul cuvânt pe care l-am zis a fost „Te iubesc”. Am sunat acasă, le-am spus că îi iubesc și am început să plângem și eu și ei de acasă.