Fosta canotoare română a avut o copilărie fericită, iar părinții ei au susținut-o în tot acest parcurs. Pe lângă acestea, tatăl său i-a oferit câteva sfaturi importante de care a ținut cont în drumul ei pentru a ajunge cât mai sus.
Elisabeta Lipă a vorbit despre relația cu părinții ei
Elisabeta Lipă a explicat în cadrul emisiunii „În Oglindă" de la Kanal D2 că regulile din familia ei nu erau impuse formal, ci veneau natural.
Părinții ei s-au comportat foarte bine, atât cu ea, cât și cu sora ei, doar că prin comportamentul lor au reușit să își impună respectul, motiv pentru care la ei în casă s-a folosit mereu persoana a II-a.
„Nu aș putea să spun că erau niște reguli impuse, pur și simplu veneau de la sine acele reguli. Eu niciodată nu am vorbit cu părinții mei la persoana I, niciodată eu nu le-am zis pe nume și nici acum nu îi spun mamei. Întotdeauna regula era persoana a II-a. Era și rușine și respect, cum să îți tutuiești părintele? Forma de respect era să te adresezi cu dumneavoastră. Eu nu aș putea să spun frică, pentru că dacă mi-ar fi fost frică aș spune. Da, mi-ar fi fost frică dacă făceam ceva greșit tata sau mama mp băteau, nu exista niciodată, tata și mama niciodată nu ne-au bătut, nici pe mine, nici pe sora mea, dar era acel respect pe care îl impuneau, prin comportament, prin vorbă, prin statură”, a mărturisit Elisabeta Lipă, în cadrul emisiunii În Oglindă, difuzată pe canalul de televiziune Kanal D2.
Elisabeta Lipă, despre tatăl ei
Elisabeta Lipă l-a descris pe tatăl său și a spus era un om bun, care știa să echilibreze momentele de veselie cu cele de severitate. La vârsta de aproape 16 ani, când a plecat la București pentru a-și continua cariera sportivă, tatăl ei i-a spus să aibă grijă și i-a spus să exceleze atât în sport, cât și la școală, subliniind că, în caz contrar, ar renunța la sport, nu la școală.
După ce a început să câștige medalii, tatăl său a fost foarte mândru de ea, dar i-a reamintit că respectul pentru oameni este esențial, indiferent de numărul medaliilor obținute.
„Tatăl a meu a fost un tată foarte bun. Știa când să râdă, când să glumească, când să fie sever. Eu am plecat de foarte tânără de acasă, la nici 16 ani, iar când am plecat el mi-a spus să am grijă, că el mă lasă să plec la 500 de kilometri. Nu aveam pe nimeni în București, dar el a simțit, știind ce a crescut acasă, că nu am cum să îl fac de râs. Tata mi-a spus că eu trebuie să fac și sport și carte, iar dacă nu le fac pe amândouă bine, cu siguranță mă aduce înapoi acasă, dar nu renunț la carte, ci la sport. După ce am început să am o performanță, să câștig medalii, a fost foarte mândru de mine și mi-a spus că dacă nu respect oamenii să nu aștept ca ei să mă respecte, oricâte medalii mi-aș pune eu la gât”, a mai spus Elisabeta Lipă.