Iulia Sabbagh a povestit că nu și-a dat seama la început că fiul ei, Geo, ar avea vreo problemă, deoarece diferența de vârstă dintre el și sora lui, Anais, era mică, iar cei doi se jucau împreună și păreau apropiați.
Geo mergea singur de la 11 luni, spunea „mama” și părea să se dezvolte normal. Abia când a încercat să-l integreze la grădiniță, psihologul i-a sugerat, cu delicatețe, că băiețelul ar avea nevoie de o evaluare, observând că nu se juca cu ceilalți copii și prefera să stea singur.
„Fiind o diferență foarte mică între el și Anais, nu mi-am dat seama până la vârsta de trei ani ai lui Geo că ar fi o problemă, pentru că se jucau împreună, avea contact vizual cu Anais,
Ce i-a spus neurologul Iuliei Sabbagh
Iulia Sabbagh a mărturisit că, după ce i-au făcut lui Geo un control psihologic, l-au programat la un neurolog pediatru.
Ieșind din cabinet, aceasta s-a rugat cu disperare lui Dumnezeu. Timp de trei luni, a ascuns diagnosticul de soțul ei, Cristi, de teama că acesta nu-l va accepta pe Geo și că, fiind o persoană publică, i-ar putea fi rușine. Acea perioadă de tăcere și izolare a adâncit și mai mult starea de depresie în care se afla.
„Noi i-am făcut un control psihologic și l-am programat direct la un neurolog pedriatu. Ghinionul meu a fost să întâlnesc acel medic neurolog, un om rău pot să spun, care mi-a spus să revin uitându-se la Anais să mă bucur că o am pe Anais că el e handicapat și că nu o să vorbească niciodată. Când am ieșit din cabinet l-am rugat pe Dumnezeu cu toată ființa mea. I-am ascuns diagnosticul lui Cristi trei luni de zile. Îmi era teamă că nu o să îl accepte pe Geo, credeam că fiind persoană publică o să îi fie rușine. În aceste trei luni, nevorbind cu nimeni, în sufletul meu se adâncea depresia și mai tare”, a mai spus Iulia Sabbagh.