A început Săptămâna Patimilor, una dintre cele mai importante pentru creștinii ortodocși și ultima din Postul Paștelui. Săptămâna Mare, așa cum mai este cunoscută popular această perioadă a anului, a început oficial după Duminica Floriilor. În zilele care au mai rămas până la învierea Domnului sunt amintite și comemorate patimile pe care, potrivit tradiției creștine, Iisus Hristos le-a îndurat pentru păcatele întregii omeniri.

Prima zi a Săptămânii Patimilor este Lunea Mare, o zi cu adevărat specială în care încep să se citească la biserică deniile rânduite de dogmele ortodoxe pentru această perioadă a

anului. Potrivit tradiției creștine, aceasta este ziua în care Mântuitorul a curățat templul și în care a fost lăudat de localnici. De asemenea, în aceeași zi a blestemat smochinul.

Tradiții în prima zi din Săptămâna Patimilor

Fiind o zi foarte importantă pentru creștinii ortodocși, Lunea Mare este asociată cu mai multe datini și tradiții pe care multe persoane le respectă chiar și în ziua de astăzi.

În foarte multe gospodării din țară, Lunea Mare este ziua în care începe curățenia generală de dinainte de Învierea Domnului. Toate lucrurile care necesită mai mult aer curat sunt scoase la aerisit. O superstiție spune că astfel dispar toate relele care și-au făcut loc în casă pe timpul iernii.

Această zi este una de post. Mulți creștini aleg să țină post negru, adică să nu mănânce nimic până după lăsarea soarelui, din respect pentru chinurile prin care trece Iisus Hristos în această perioadă.

Chiar dacă nu toată lumea alege să postească, este foarte important ca nimeni să nu mănânce astăzi urzici sau mâncăruri gătite cu oțet.

Rugăciunea Sfântului Isaac Sirul, pe care e bine să o rostești în prima zi din Săptămâna Patimilor  

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele.

Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și a­mes­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător.

Fie­rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici.

Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău.

Citește și: Felicitări de Paște 2024: Hristos a Înviat! „Sper ca Paştele să-ţi întărească încrederea şi speranţa!”

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale.

Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Sursa: doxologia.ro