Agricultura noastră este una plină de paradoxuri. Roșiile cultivate în pământ românesc nu sunt complet românești pentru că au fost crescute din sămânță adusă de peste hotare. Așa se explică lipsa gustului de altădată, atunci când roșiile erau dulci și zemoase.
Locul roșiilor dulci și zemoase de pe tarabe a fost luat de roșiile cu gust de hârtie, se plâng oamenii: „Nu mai au gustul ăla de altădată, parcă nu mai e gustul ăla românesc, acum e ca în toată de Europa, au un gust de hârtie.”
Semințele care se folosesc la creșterea tomatelor nu sunt autohtone, ci aduse de peste hotare, din țări ca Olanda, Bulgaria sau Turcia.
„Peste nouăzeci și cinci la sută dintre roșiile românești cultivate în spații protejate respectiv sere și solarii sunt crescute din semințe din import, spun specialiștii. Asta pentru că semințele românești se găsesc cu greu.
Fermierii spun că sămânța românească are o perioadă de coacere mai scurtă, astfel că rezistă puțin la raft, cam o zi, după care începe să se înmoaie și își pierde din calitățile comerciale.
În schimb, roșia produsă din semințe din import este mai rezistentă.
Mihai cultivă mai multe soiuri, toate din semințe de import. „Semințele le achiziționăm prin intermediari care ne aduc din diverse țări: Turcia, Olanda, orice țară dar nu de la noi. Avem un soi și este totul rezistăm la boli, la nematozi, dar din păcate nu are niciun fel de gust, dar dacă asta cooperativele și marile lanțuri de magazine, asta producem. Dacă mergem pe un soi românesc, pe un fir faci undeva la un kilogram jumătate, maxim două, iar pe acesta poți să te ridici undeva la patru, cinci kilograme”, a explicat acesta.
Spre disperarea oamenilor, care plătesc prețuri mari pentru roșii fără gust. Banca de resurse genetice vegetale din Buzău are în visterie trei mii de soiuri românești, doar că cererea pentru ele este destul de mică.
