Octav Stroici, un bărbat de 66 de ani, a decedat la spitalul Policlinico Umberto I din Roma, după ce fusese scos în viață dintre dărâmăturile de pe șantierul Turnului Conti, situat în apropierea Forurilor Imperiale din capitala Italiei.
Citește și: Tragedie la Roma! A murit Octavian Stroici, românul prins sub dărâmăturile turnului medieval Torre dei Conti
Luni dimineață, românul a plecat, ca în fiecare zi, din locuința închiriată aflată la marginea localității Monterotondo, unde trăia de peste două decenii alături de soția sa.
La ora 05:30, bărbatul a urcat în trenul care mergea spre stația Tiburtina, de unde a luat apoi un autobuz către șantier. În jurul orei 11:20, în timp ce se afla la locul de muncă, zona în care lucra s-a prăbușit.
După aproximativ 11 ore de eforturi continue, pompierii au reușit să îl scoată de sub dărâmături, însă, din nefericire, Octav a încetat din viață la spital, la scurt timp după miezul nopții.
Conform declarațiilor familiei, mai avea doar un an până să iasă la pensie și își dorea să se întoarcă pentru totdeauna la Suceava. Acolo își ridicase, cu mult efort și sacrificii, o casă la țară, unde plănuia să-și petreacă anii de liniște.
„Iubirea mea a luptat până la capăt”, a spus soția, Mariana, în vârstă de 58 de ani, la ușa apartamentului din Monterotondo.
Familia bărbatului trece prin clipe grele
Fiica sa, Alina, în vârstă de 30 de ani, care administrează o agenție de turism în localitatea Ruffano, provincia Lecce, a ajuns de urgență la Roma, unde și-a putut vedea tatăl pentru ultima dată la spital.
„Tata era o persoană extraordinară, iubea familia și pe cei doi nepoți; visul lui era să se întoarcă în România, pământul lui drag. Dar mulțumea în fiecare zi Italiei pentru că l-a primit și i-a dat de lucru”, a spus ea.
La ora 23:30, Octav era încă în viață, iar Alina încerca să-și păstreze speranța, spunând cu emoție: „El luptă.”
„O persoană minunată, o viață dedicată muncii, pentru ca familiei să nu-i lipsească nimic. Suntem devastați”, a declarat Giuseppe, partenerul Alinei
După ce au finalizat formalitățile la consulat pentru repatrierea trupului neînsuflețit în Suceava, membrii familiei s-au retras în apartament, preferând să nu primească vizitele celor care doreau să le ofere sprijin.
Gabriela Iacob, o vecină în vârstă de 59 de ani, a povestit că în Monterotondo trăiește o comunitate numeroasă de români, oameni harnici și serioși, care au ales această localitate din cauza prețurilor ridicate ale chiriilor din Roma.
„Octav era o persoană minunată. Nu vorbea prea mult, dar era blând; se gândea doar la muncă și la familie, visa să iasă la pensie și să se bucure de casa nouă din țara lui”.
Românul muncea din greu pe șantier, în timp ce soția sa lucra ca bucătăreasă într-o tavernă din cartierul Pietralata, situat în partea de est a Romei.
„I-am spus de atâtea ori: «Ia-ți un an de șomaj». Nu a vrut niciodată”, a mai povestit Mariana.
În fiecare dimineață, înainte ca soarele să răsară, cei doi plecau din casă și luau trenul spre Roma. „L-am văzut în gară”, a povestit Fazira, o femeie marocană de 45 de ani care lucrează ca ospătăriță.
„În fiecare zi plecăm vreo 200 de aici ca să muncim la Roma. Îmi spunea mereu: «Vreau să mă întorc în România și să mă bucur de casă». Să știu că se va întoarce într-un sicriu îmi sfâșie inima”.
Alina a încheiat cu un mesaj de recunoștință pentru cei implicați în salvare și îngrijiri: „Pentru noi este o pierdere imensă, coloana familiei noastre. Avea mereu un zâmbet și o vorbă bună pentru toți. Le mulțumim în mod special salvatorilor și medicilor care au încercat până la capăt să-l țină în viață. Era cel mai bun tată din lume.”