Întâmpinarea Domnului este o sărbătorea importantă pentru creștini, fiind celebrată în fiecare an, pe data de 2 februarie. Este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox și are loc la 40 de zile de la nașterea lui Iisus Hristos. În tradiția populară, Întâmpinarea Domnului mai este cunoscută drept „Stretenia” sau „Ziua Ursului”. În anul 2024, această sărbătoare pică într-o zi de vineri.

Citește și: Calendar ortodox pentru februarie 2024: Principalele sărbători cu cruce roșie și cruce neagră din ultima lună de iarnă

Întâmpinarea Domnului 2024. Ce semnifică această sărbătoare?

Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului are loc la fix 40 de zile de la Nașterea Domnului, adică pe 2 februarie. După ce au trecut 40 de zile de la nașterea Sa, Iisus Hristos a fost dus la Templu din Ierusalim de Fecioara Maria și Dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea că orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naștere.

Iisus Hristos este dus la Templu împreună cu o pereche de turturele, care trebuiau aduse jertfă lui Dumnezeu. Odată ajunși la templu, ei sunt întâmpinați de preotul Simeon și de prorocița Ana. Potrivit scrierilor bisericești, Simeon l-a luat pe prunc în brațe și mulțumind Domnului, a zis: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău, Israel“ (Luca

2, 29-32). În acea zi, dreptul Simeon a trecut la Domnul.

În icoana care reprezintă această sărbătoare, prorocița Ana ține un pergament în mână pe care scrie: „Acest prunc a adus cerul și pământul”. Pruncul a fost răscumpărat, după obicei, prin jertfirea celor două turturele, de către părinții Lui după trup, Iosif și Maria. Așa a rămas în cultul ortodox ceremonia prin care orice mamă creștină își duce copilul la biserică la 40 de zile după naștere, relatează Libertatea.

Tradiții de Întâmpinarea Domnului. Ce nu este bine să faci în această zi?

Deoarece Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare foarte respectată în rândul credincioșilor, există și foarte multe tradiții și superstiții căreia îi sunt asociate. În tradiția populară, această sărbătoare mai era cunoscută drept „Ziua Ursului”. Din acest motiv, oamenii obișnuiau să se ungă cu grăsime de urs pe 2 februarie, pentru a căpăta puterea unui urs.

Această practică era folosită în special pe copii, deoarece se credea că puterea ursului va fi transferată asupra lor.

Bolnavii erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs. Se mai zice despre Întâmpinarea Domnului că este o zi rea, cu multe ceasuri rele, iar cine se naște sau cine face nuntă în această zi va avea parte numai de ghinion.

Modul în care ursul reacționa în această zi de sărbătoare prevedea modul în care vream va fi în restul anului, se arată în tradiția populară.

Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în ziua de Stretenie cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.

Există și multe superstiții legate de această sărbătoare, pe care foarte mulți creștini au grijă să nu le încalce. Se spune că cine lucrează în ziua de Stretenie va cădea în boală și i se va strâmba gura. O altă superstiție este legată de vreme. Dacă în ziua de Stretenie este cald, atunci, în cursul anului, va fi vară călduroasă și îmbelșugată. Dacă în această zi este frig, ger și viscol, atunci vara va fi friguroasă și neroditoare.

Rugăciune pentru Întâmpinarea Domnului

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci ca prin oglindă, în ghicitură, și mai pe urmă în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria, și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt întru întâmpinarea întregii lumi Te-ai arătat ca prunc, purtat în brațele dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului, și întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon.

Astăzi cerurile se veselesc, și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusa lumină dumnezeiască, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre, ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup.

Pentru aceasta, proslăvim nespusa coborâre a Ta, și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești, și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare, și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupra-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei, și să-l înfrumusețezi pe el ca pe un mire.

Iar pe noi pe toți, care prăznuim Dumnezeiasca ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte, să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse, să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu, și noi să fim poporul Tău.

Iar în slăvita și înfricoșata zi a venirii tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule Iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte, și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.