Miroase a sărbătoare pe ulițele satelor din inima Transilvaniei. Gospodinele au încins cuptoarele și s-au apucat să pregătească bunătățile pentru masa de Crăciun. Primii pe listă au fost cozonacii cu multă nucă, preparați după rețete vechi de sute de ani.
Într-o gospodărie din Țara Secașelor, gospodinele s-au apucat de treabă încă din zori. E multă muncă iar cozonacii se pregătesc și acum după rețetele tradiționale, moștenite din străbuni.
„Cernem făina, o aerisim puțin. Aici sunt 30 de kilograme măsurate, ca să știm ce să punem: ouă, zahărul, sarea, să știm câtă trebuie”, spun gospodinele.
Pregătirile încep cu o seară înainte, când se iau ingredientele și se pun la cald: „Ne pregătim să facem plămădeală. Am băgat puțin lapte, drojdia aici numai puțin, n-o bagi toată și acum punem puțin zahăr.
În timp ce compoziția este lăsată la crescut, gospodinele pregătesc umplutura cu nucă, rom și vin. Totul se amestecă bine și se lasă apoi l-a odihnit câteva ore: „Acum băgăm ouăle. Ce galbene și faine sunt. Ce frumos miroase lămâia.”
Aluatul este apoi frământat pe îndelete: „Acum punem untul și nu mai frământăm, doar îl împachetăm.” După ce aluatul s-a dospit, cozonacul este umplut cu nucă din belșug și se așează în tăvi: „Acum îl rulăm. Lăsăm la dospit până se umple tăvile. Când se umple tăvile le punem la cuptor.”
Apoi e timpul să se încingă cuptorul: „Împrăștiem puțin lemnele în cuptor, să se ardă pe vatră. Mai puțin încins, nu prea tare încins. Să stea cam o oră.”
În final, după o zi de muncă, primii cozonacii rumeni sunt scoși din cuptor.
De sărbători, în gospodăria din Alămor se pregătesc peste două sute de cozonaci: „Dragii mei, vă doresc un Crăciun fericit, cu bunăstare și cu inimă curată! Doamne ajută!”
