Pentru sărmanii bunici, care abia supraviețuiesc din pensii, sărbătorile sunt un chin, nu o bucurie, și asta din pricina datoriilor pe care sunt nevoiți să le facă dacă vor să pună ceva pe masă. La casele de ajutor reciproc sunt cozi interminabile. Pentru doamna Georgeta, pisoiul este singurul prieten care i-a mai rămas în casă: „Sunt copiii sănătoși, nepoții, dar dacă sunt departe de mine ce să le fac.”
Bătrânii, dependenți de împrumuturi ca să supraviețuiască până la finalul lunii
Problemele abia o mai țin pe picioare pe bunica de peste 80 de ani. Deși mai este o săptămână până își primește pensia, marți a fost totuși o zi fericită: frigiderul s-a umplut de bunătățile primite de la o asociație care se ocupă de vârstnici. Ca să aibă din ce trăi și cumpăra medicamente, doamna Georgeta face împrumuturi la casa de ajutor din 2008.
„Mă împrumut și vin în fiecare lună și plătesc. Cum iau pensia prima dată aici mă opresc, nici n-ajung acasă până nu plătesc întâi datoria. De multe ori nici nu termin și fac supliment, că nu mă pot ajunge fără împrumut”, spune femeia.
În această situație se află mulți pensionari. Peste un milion au o pensie de puțin peste 1100 de lei. La casa de ajutor pentru vârstnici, coada se mărește cu fiecare zi care se apropie de Crăciun.
„Vin sărbătorile și fac un împrumut, fac pentru nevoi. Dacă nu făceam împrumut n-aveam, nu avem ce să pun pe masă”, mai spun pensionarii.
Banii aceștia sunt necesari nu numai pentru mâncare, ci și multe alte cheltuieli, la care îi obligă vârsta. Cei de la casele de ajutor reciproc spun că de sărbători creditele pentru vârstnici cresc considerabil: „În această perioadă ne calcă pragul cam cinci sute de membri în fiecare zi, dar pentru împrumuturi până într-o sută de membri pe zi, cu pensia minimă, pensia socială minimă, fac împrumuturi de regulă de șapte sute de lei, o mie de lei, 1500 de lei, dar apar și alte nevoi în viața fiecărui pensionar, nu
În fiecare zi, doar la o casă de împrumuturi vin să ceară ajutor o sută de persoane.
