David Maxim a fost luptător în armata israeliană cu ceva timp în urmă. Bărbatul a ajuns în Israel împreună cu întreaga familie încă de mic. Prin urmare, atunci când a împlinit 18 ani, acesta a fost nevoit să se înroleze în armata israeliană. Ulterior a urmat și prima sa misiune, care a fost chiar în Fâșia Gaza, unul dintre cele mai fierbinți locuri din lume de ceva timp.
Bărbatul se aștepta să întâlnească o lume complet diferită de orice mai văzuse până atunci, pentru că auzise inclusiv de la comandanții militari despre sărăcia, nevoile și lipsa condițiilor din Gaza. Cu toate acestea, prima interacțiune cu Fâșia a reprezentat un adevărat șoc, atât pentru el cât și pentru ceilalți soldați care nu mai intraseră până în acel moment în Fâșie.
În mintea sa a rămas și acum mirosul aproape insuportabil din Fâșie, pe care îl caracterizează fiind specific acelei zone greu încercate.
„Prima dată(n.red. când a luptat) a fost la intrare în Gaza.(...) A fost un șoc. Auzisem povești, auzisem descrieri, eram pregătiți să vedem ceva ciudat, dar nu asta. În primul rând, sărăcia aia lucie, o sărăcie dincolo de limitele imaginabilului. Dacă ar trebui să desenezi sărăcia aia, n-ar trebui să pui nimic pe hârtie. De la rogojinile de pe jos pe care dormeau bărbații, erau camere pentru bărbați și camere pentru femei, nu-mi aduc aminte să fi văzut perne. Nu era mobilă, poate doar câte un dulap, și ăla rupt. Pe vremea aia nu aveau voie să construiască în Gaza, vorbim înainte de 2005, când s-a retras Israelul. Construcție se chema ceva cu acoperiș, și atunci ei făceau pereți și puneau table deasupra, fără să le unească și pe tablele alea frigidere, mașini de spălat, borduri, orice ca să țină tabla aia.
Pe jos era pământ bătătorit. Un miros insuportabil în sate. Îmi aduc aminte că am văzut o vacă moartă de mult timp aproape de centrul satului. Mirosul ei se simțea în tot satul.
