Valentin Sanfira își amintește cu amărăciune un moment dureros din copilărie, care l-a marcat pentru totdeauna. Într-o primăvară secetoasă, trebuia să ajute la arat alături de mama sa, folosind vite, pentru că nu aveau bani de tractoare. Era mic și firav, iar pământul era tare, greu de lucrat.
După ce un bou l-a călcat pe picior și l-a împins sub brazda plugului, mama sa a luat plugul și l-a aruncat, cu ultimele ei puteri. Pentru aceasta a fost o dramă, care a devenit și drama artistului în final.
„Am un flash pe care o să îl am toată viață cu amărăciunea mamei care trebuia să are pământul uscat cu mine. Era o primăvară secetoasă, când trebuia să întoarcem brazdele și era un bou foarte mare. Noi aram cu vitele pentru că nu aveam bani să plătim tractoare și eu până în clasa a 10-a nu eram dezvoltat, eram micuț și slab. Eu țineam de vite, pământul era foarte tare și la un moment dat boul m-a călcat pe picior și m-a băgat sub brazda plugului și mama era să mă taie pe
Motivul pentru care colegii lui Valentin Sanfira credeau că e orfan
Valentin Sanfira a povestit cu emoție despre greutățile prin care a trecut mama sa, care a crescut fără sprijin și a rămas marcată de copilăria dificilă.
„Mama a rămas captivă de copil acolo, fără mamă fără sprijin și povestea ei, fără să vrea, a dus-o mai departe către noi. Nu credea că a cânta e o meserie și îmi aduc aminte că primeam bătăi destul de des, pe tema asta cu cântatul, eu insistam în inocența mea că eu vreau să devin cântăreț.”, a mai spus artistul.
Valentin Sanfira își amintește cum, în copilărie, colegii lui credeau că este orfan, pentru că părinții săi nu veneau niciodată la serbări, la sfârșitul de an școlar sau la ședințele cu profesorii. Își ruga diriginta să nu-i cheme părinții, știind că tatăl era plecat pe șantier, iar mama trebuia să aibă grijă de animale și nu își permitea să piardă o zi de muncă.
„Colegii mei au crezut că eu sunt orfan. Părinții mei nu au venit niciodată la niciun sfârșit de an, la nicio ședință. O rugam pe doamna dirigintă să nu îmi cheme părinții la ședință, pentru că tata era pe șantier, iar mama avea animale acasă și pierdea o zi de muncă și nu știa, nu se descurca. Într-un final a trebuit să mă duc la liceu, am luat capacitatea cu notă bună. Eu nu știam că pentru aceste licee vocaționale trebuie să te duci din vară”, a mai adăugat Valentin Sanfira.